articol fara cap

acesta este un articol preluat de la "Associated Press" prein intermediul "Yahoo News"

articolul o sa incerc sa-l afisez pe pagina asa cum l-am citit eu iar textul va fi exact ca in pagina web

In this photo provided by Brooke Army Medical Center, Merlin German is seen in Iraq in 2004. No one expected Sgt. Merlin German to survive after he had been burned over 97 percent of his body by a roadside bomb in Iraq. But the determined Marine would not surrender. He endured more than 100 surgeries and procedures. He learned to live with pain, to see a stranger's face in the mirror. He walked again. He danced with his mother. He was dubbed the 'Miracle Man.' But after three years, he could no longer defy the odds. A few weeks ago, he died unexpectedly after routine surgery.






Pare la inceput plin de optimism, de speranta, imi zice de soldatul miracol, de cate a suferit, prin cate a trecut si incheierea imi da "un cap in gura" si ma pune la "locul" meu.
Apreciez ca Merlin German a luptat intr-un razboi... din pacate al altcuiva, aprecieza si ma gandesc k a avut niste idealuri si principii pentru care a si murit. Sunt de acord ca merita onorat si repet: onorat, dar nu crezi k cineva ar trebui sa vada "prin ce a trecut":


Cam asa arata razboiul!...

avem un site... cum procedam

... pai facem in felu urmator:
1. apesi pe play


Parazitii - Cum sa Jignesti o femeie
Asculta mai multe audio Muzica »
2, cat timp asculti te uiti pe site-ul asta: pitzipoanca.org
(evident il deschizi in alta fereastra,.... k e pacat sa nu se auda melodia)

the theory vs melodia zilei

... nu stiu altii cum sunt, dar io patesc sa merg prin magazine, pe strada si sa ma blochez la ce vad la televizorul din locul respectiv... si nu fac nici o gresala cand zic asta pentru k in ziua de azi toate "locurile" au un tv ... chiar si librariile au in geam un tv,... ai putea sa-mi zici "Nu frate, k e plasma!!"... si numa' pot io!!!! asaaaa... si cateodata, cum ma plimb eu asa, ma blochez cand vad ceva, ei bine, asta se intampla tot mai des, la un videoclip siiiiiiiii in final am aflat cum se numeste "ida corr si cu unu?" Let Me F....??!!?? kkt" nu stiu si nici nu-ma intereseaza, bai, dar imi place la nebunie. Daca nu ai inteles imi plac tipele!!! Muzica e de kkt dar pot s-o suport cand le vad p'alea.
K sa intelegi mai bine:

breaking news "Madonna won't quit!!!".... yeah right

English version

Oh c'mon!!!!!!!! Breaking news, my ass!!! it's not even news!!! At least for me it is. Madonna released a new album called "Hard Candy"... now, i don't know if you know, but "hard candy" it's a term used by pedophiles and it's slang for an under-aged girl. So, she's a 50yr old woman?!... and?!... she's a hard candy?!... for?...who???
I don't have a problem with the title or with the featured artists on the album, but for a woman that age just associating the term "hard candy", it's pretty... how shall i put it?!... lame. I mean, she tries to "look" young and show all the rookies what it's all about (and frequently she achieves her gold) but i think she should change her style and her music to.... suite her age. Who cares if she feels young? SHE looks old!

This is video of the first released single


Versiunea in romana cu expresii "cul"

Madonna e ca Gica Petrescu!!! canta de la Adam si Eva si deja nimeni numa' stie cati ani are!!! Ea canta frate!!! In fiecare an, maximum la 2, ea scoate ceva nou si fiindca e mama pop-ului face ce vrea. E ca un fel de PSD in vremurile lui "bune" inainte de PD, face ce face si tot iti freak ceva in fata. Si in fiecare an cand auzi ceva nou de la ea zici "Iar?!", "Bah, da' asta nu se lasa?!?". Io cred k in vreo 20 de ani o sa inceapa ca Cher: "Primul concert de adio", "Maddona - The First 60 years"
Acum intre noi fie vorba, ma amuza k tipa asta la varsta ei, inca mai poate "sa stearga pe jos" cu putzele si pasaricile din ziua de azi (Nu uita de MTV awards unde Spears si Aguilera, erau... ce erau??!!! her bitches??? that's the term??!!! well i don't know???!!!... i guess ).



P.S. Apropo de "Hard Candy", ar trebui sa vedeti filmu'. Te tine treaz si te mai si imbolnavesti pe deasupra, de ce poa' sa faca un copil.

poze v 2.03

stand-up at cafe deko

nu prea mi-au placut bajetii de la deko dar asta e misto



PS

cine nu... ar trebui... reversul medaliei

cine a citit articolul de mai devreme, poate va citi si raspunsurile (pe care ce-i drept, le consider inutile)

Deputatul PRM Ilie Merce, fost ofiţer de Securitate şi coordonator pentru o perioadă a operaţiunilor “Meliţa” şi “Eterul”, ce-i vizau pe jurnaliştii Europei Libere, consideră că Gabriel Liiceanu nu are dreptul să lanseze astfel de apeluri. “Nu mă interesează nici persoana, nici apelul lui. Eu îl cunosc foarte bine pe Liiceanu şi ştiu că nu are dreptul moral să vorbească despre astfel de lucruri. Să-şi publice dosarul de Securitate şi atunci să vedem cine este lichea”, spune Ilie Merce, precizând că nu l-a cunoscut personal pe Gabriel Liiceanu, ci “prin intermediul subalternilor”.

Ion Iliescu - “Asistăm la menţinerea lichelelor sau la perpetuarea unora, precum domnul Liiceanu, care continuă să perturbe ordinea din ţară. Dar nu vreau să dau nume. Aţi reţinut ceea ce am spus. Sunt însă alţii mai responsabili decât Liiceanu pentru perturbarea funcţionării instituţiilor statului, pentru menţinerea unei stări de tensiune în ţară.”

Articolele sunt tot din Cotidianul, care a dat si dreptul la replica

cine nu... ar trebui

articol Cotidianul, 14 mai 2008


"Pe 30 decembrie 1989, Gabriel Liiceanu a scris „Apel către lichele“, un text apărut la răscrucea dintre două epoci. Au trecut de atunci 18 ani de „tranziţie“ şi suntem în preajma celui de al cincilea ciclu electoral. Dar unde ne aflăm de fapt? Lichelele, invitate atunci să facă „un simplu pas înapoi“, mai au vreo actualitate?
Cred că am dat o nouă demnitate cuvântului „lichea“ în limba română. Am luat cuvântul acesta de pe stradă şi, scoţându-l din banalitatea injuriei, l-am îmbrăcat în hainele Istoriei, i-am dat un sens hermeneutic şi, astfel, un prestigiu pe care nu-l avea.

Licheaua eternă

Îndeobşte, este considerat lichea orice individ activ în producerea răului altuia de dragul binelui propriu. O lichea nu stă prea mult pe gânduri când e vorba de a-şi construi căpătuiala pe nenorocirea semenului său. Licheaua este infractorul lumii morale. Dând ici şi colo lovitura în vieţile noastre, ea colorează de fapt peisajul lumii cu pitorescul ticăloşiilor sale. Dar oricât de mare ar fi fervoarea cu care îşi fabrică abjecţia, licheaua rămâne izolată în propria ei performanţă individuală. Simplă punctuaţie într-un registru al răului, fapta sa „nu cuprinde lumea“ şi nu ia chipul unei epoci istorice. Prezentă în orice societate, licheaua operează în spaţiul universalităţii răului lipsit de o determinare istorică anume. Aceeaşi în Roma antică sau la o curte feudală, aceeaşi în Europa sau în Extremul Orient, ea este licheaua eternă.

Comunismul.
Licheaua capătă demnitate

În schimb, „licheaua mea“, spre deosebire de licheaua eternă, reprezintă o epocă şi, confiscând puterea, iese din cotidian şi se organizează ca urgie planetară. Pentru că răul făcut semenilor de dragul binelui propriu se instituie ca politică de stat, lichelismul devine regulă a lumii şi sistem. Începând din acest moment, licheaua creează istorie.

Lucrul acesta s-a petrecut în comunism. Spre deosebire de celelalte epoci ale istoriei, comunismul absoarbe toate lichelele existente difuz şi cotidian, le stârneşte pe cele care nu existaseră decât latent şi, alegându-le pe toate după vocaţia lor de lichele, le organizează şi le aşază pe scena istoriei ca „putere conducătoare în stat“. „Splendoarea“ comunismului, capacitatea lui infinită de a seduce şi longevitatea lui vin toate din faptul că, în el, lichelismul proliferează la adăpostul unui ideal. După ce, în confruntarea cu realitatea, idealul se goleşte de sens şi ajunge simplă carcasă, în locul rămas gol încape de minune toată scursura umanităţii. Când izvoarele fanatismului au secat, aşadar când prostia şi resentimentul aţâţate clipă de clipă nu au mai putut hrăni şi ţine în picioare idealul, s-a recurs în mod firesc la lichele. Crimei făcute iniţial din convingere i-a luat locul cea executată din interes şi cu sânge rece. Pentru prima oară în istoria omenirii, nemernicia a devenit apriori rentabilă. În loc să fie prigonită, ea a fost răsplătită, educată şi ocrotită. În felul acesta, licheaua s-a lăţit peste lume şi a căpătat demnitate istorică. Ocupând întregul spaţiu public, ea a ajuns model al reuşitei, a căpătat morgă şi a început să se mişte printre noi cu un aer firesc.

Un apel atât de simplu

Acestea au fost „lichelele mele“, cele pentru care, în 30 decembrie 1989, am scris un Apel. De vreme ce acest apel a fost făcut în numele tuturor celor care, aruncaţi pe celălalt mal al istoriei, îşi contemplau acum viaţa făcută praf după câteva decenii de comunism, „lichelele mele“ erau de fapt lichelele noastre. Erau „ale noastre“ şi le aveam în comun cu celelalte state ale Europei de Est ieşite din comunism.

Ceea ce se cerea în acel Apel era atât de simplu! Se cereau, de fapt, evacuarea de pe scena publică a lichelei organizate istoric în comunism şi întoarcerea la „licheaua eternă“. Se cereau ieşirea lichelei noastre din istorie, încetarea rolului ei istoric-activ, trimiterea ei „la vatră“. Se cereau eliminarea concentratului letal de lichelism din viscerele societăţii, recuperarea sărbătorească a lichelei tradiţionale şi, astfel, revenirea la doza firească de lichelism a oricărei societăţi normale. Atât se cerea, de fapt. Restul, adică apelul la prezumtivele resurse de căinţă şi sfială ale lichelei noastre istorice, ţinea de o conjuncturală retorică şi ipocrizie.

Licheaua în tranziţie
Ce s-a întâmplat apoi?

Proaspăt ieşită din comunismul pe care-l făcuse cu putinţă, licheaua noastră s-a uitat în jur. Citind în politeţea privirii noastre perspectiva impunităţii ei, ea s-a grăbit să descindă pe celălalt mal al istoriei o dată cu noi. Doar călătoriserăm atâta amar de vreme împreună! Ajunsă în „imperiul tranziţiei“, prima ei grijă a fost să îşi grefeze un nou corp pe structura osoasă a lichelismului vechi. Nu era păcat să rămână în paragină o întreagă logistică a Răului? Vechea ordine socială fusese abolită, dar nu şi apucăturile ei. După ce primul frison de spaimă a trecut, aroganţa, lăcomia şi vulgaritatea - precum şi acel mod, specific celui care înhaţă puterea, de a considera nemurirea din perspectiva lumescului - au reapărut la lumină. Fuseseră atât de mulţi! Şi, dincolo de toate, îi unea, pe lângă amintirea urâţeniilor făcute împreună, nevoia de a le ascunde cât mai bine. Rezultatul a fost licheaua paradoxală, o stranie prelungire a lichelei totalitare în dublul ei postcomunist cu mască democrată.

Nu ne-am vândut ţara

Performanţa acestui nou tip de lichea istorică este că, după ce şi-a nenorocit deja semenii o dată prin prestaţia ei în „vechiul regim“, în loc să se retragă de pe scena socială, persistă, metamorfozată în „om politic democrat“, pentru a-şi nenoroci semenii a doua oară. Tocmai pentru că a trecut cu bine, amplificându-şi anvergura, pe celălalt mal al istoriei, ea este licheaua autopotenţată istoric. Ceea ce o ţine strâns legată de vechea lichea nu este doar identitatea fizică de persoane, de cadre, de categorii sau de grupuri, ci trăsătura pe care o are în comun cu licheaua comunistă: obţinerea sistematică a binelui propriu de pe urma nenorocirii sistematice a unui popor întreg.

Nou, în schimb, este că minciuna, jaful şi distrugerea - triada sacră a pragmaticii comuniste -, începute în urmă cu câteva decenii, dar potenţate acum de perspectiva îmbogăţirii nelimitate, sunt puse în slujba unei rapacităţi fără precedent. Acum se merge la lichidare totală. Licheaua tranziţiei - paradoxală şi autopotenţată istoric - năzuieşte să aibă tot: taie pădurile cu o frenezie nouă, privatizează fraudulos sursele de energie şi parcurile publice, dărâmă casele care fac istorie pentru a pune în locul lor hoteluri cu multe etaje, dă pomeni preelectorale ca să poată, odată realeasă, să sugă mai bine ce a mai rămas de supt. Tot ce a învăţat în comunism în materie de eschivă a binelui public şi de ne-iubire de ţară poate fi aplicat acum. „Nu ne vindem ţara!“, aforismul ipocrit al unui patriotism în extaz din anii ’90, nu era decât expresia retorică a depozitării prăzii în vederea ulterioarei ei împărţiri. Pentru licheaua tranziţiei, „ţara“ era numele de cod al acestei prăzi istorice, provizia de furt naţional planificat pe următorii ani. Nu am vândut atunci, scump şi în afară, ceea ce în 18 ani ar fi putut produce bogăţie internă. În curs de reorganizare, „lichelele noastre“ proiectaseră să poată cumpăra între timp totul pe nimic, lăsând celorlalţi doar mizeria şi dezolarea locului golit.

Pe noi cine ne iubeşte?

Niciodată în istoria ei, România, de grija căreia licheaua tranziţiei se dă de ceasul morţii în preajma fiecărui ciclu electoral, nu a fost mai puţin iubită. Înainte, licheaua comunistă nu avea unde să fugă cu banii şi, de aceea, la limită, nici nu avea ce face cu ei. Spaţiul de mişcare îi era fatal limitat la câteva privilegii amărâte, pentru care însă marea masă o invidia. Acum însă, o dată cu „globalizarea“, furtul a căpătat sens, căci banii, putând circula planetar, au de-acum unde să fie puşi la adăpost. De ce licheaua, reinstalată în istorie cu surplusul bogăţiei sale, şi-ar ţine banii tocmai în ţara din care i-a furat şi pe care, oricum, în visurile ei de mărire, a hărăzit-o de mult falimentului istoric?

Am încercat să fac în aceste rânduri genealogia lichelei actuale. În urmă cu 18 ani, lichelele fuseseră rugate să facă „un simplu şi tăcut pas înapoi“. Astăzi, apelul la un „pas înapoi“ nu mai are sens. Un prădător care înhaţă nu mai dă drumul prăzii niciodată.


Apel către lichele

Sunteţi puţini în mijlocul acestui popor, de vreme ce el s-a putut regăsi peste noapte cu o asemenea forţă şi graţie; şi totuşi mulţi, dacă aţi putut face cu putinţă, hrăni şi cauţiona oroarea vreme de 40 de ani. Vouă, acestor mulţi-puţini, vă adresez următoarea chemare:
Lăsaţi o respiraţie mai lungă între ultimul omagiu pe care l-aţi scris, între ultima şedinţă în care v-aţi exprimat entuziasmul pentru realegerea lui Ceauşescu la cel de al XIV-lea Congres şi adeziunea grăbită pe care aţi venit să v-o daţi în zilele în care timişorenii nu terminaseră să-şi îngroape morţii şi în care sângele de pe Bulevardul Magheru şi din Piaţa Palatului nu se zvântase încă.
Nu mai strângeţi o vreme, bărbăteşte, mâna colegilor voştri şi nu-i mai priviţi senini în ochi. Lăsaţi să se întrevadă o urmă de sfială în privirea voastră. Fiţi o vreme stingheri.
Nu mai apăreţi la televiziune.
Nu mai scrieţi în ziare.
Nu vă mai ridicaţi glasul decât pentru o scurtă căinţă, căci altfel îl ridicaţi din nou în minciună.
Lăsaţi cuvintele să spună ceea ce spun; nu mai folosiţi o vreme vorbele „demnitate“, „libertate“, „conştiinţă“, „dreptate“, „popor“. Nu asasinaţi aceste cuvinte.
Renunţaţi la alibiuri morale spunându-vă că aţi făcut neîncetat răul ca să puteţi face din când în când binele.
Să nu vă fie frică, ci doar, din când în când, o lungă şi insuportabilă ruşine. Căutaţi atunci un părinte care şi-a pierdut în zilele acestea copilul şi cereţi-i iertare.
Intraţi în noul an meditativi. Şi aprindeţi o lumânare pentru cei morţi şi pentru voi.
Iar dacă veţi da curs acestei chemări, veţi înceta să fiţi lichele şi veţi primi recunoştinţa noastră. Vă vom iubi.
30 decembrie 1989"

"Those Magnificent Men in Their Flying Machines" sau "shattered...????"

...au trecut pana acum 7-8 luni de cand trec pe langa o masina de vis. in fiecare dimineata o vad, atunci cand ma intorc acasa e tot acolo, au trecut aproape trei anotimpuri peste ea si mie mi se pare k arata la fel de bine. Despre ce vorbesc?!... pai, de un Mercedes S-Klasse (model W220 adica din '99) un S500, V8, 306 CP, 229 kW. O singura data prin decembrie cineva i-a mutat locul, un metru mai departe de intersectie dar de atunci nimeni nu s-a atins de ea decat praful, vantul si ocazionalele ploi... pana azi!!!... cand in sfarsit i-am vazut proprietarii, mai exact proprietarele... 2 fete tinerele mai "tuciurii" de felul lor, imbracate "cochet" de la Adidas si Nike si care se "alintau" la volanul monstrului nemtesc cu diminutive care se pot naste numai din gura lor (si ce a mai trecut pe acolo).
... Acum?!... ca este a lor sau a "patronilor lor", nu stiu, si sincer nici nu ma intereseaza. Stiu doar k o sa-mi fie dor de culoarea "Capri Blue Metallic" si de "Savanna Leather".

P.S. Am uitat si de fapt nici nu vroiam sa zic, ca masina avea numere de Italia

da click pe imagine k s-o vezi mai mare

nu uita

"...pare atat de departe dar durerea ramane aceeasi... ascunsa nerefulata si foarte mult reprimata"
"ce sa fac?"
"o sa incerc si poate ca intr-o zi o sa reusesc sa merg mai departe"

melodia zilei

... io am mai scris de morcheeba, dar se pare ca mai am ceva de spus... "gained the world" este ultimul "release" si e misto rau. recunosc ca nu prea am mai ascultat morcheeba de cand a plecat skye edwards (negresa misto, tunsa scurt) dar cu ultimul album, incep sa ma razgandesc. "Enjoy the Ride" e super piesa, mai mult pe baza textului, melodia este "cam" comerciala, intr-adevar, dar suna foarte bine si reamintesc... Judie Tzuke (vocea) care a compus si textu' se descurca de minune... si aici apare dilema... se descurca in locul lui skye??!!..iar k sa ne convinga vine si cu "Blue Chair" (track 8)... close but no cigar!
... aproape tot albumu e cu "guests" si mie, mi-a lasat o impresie de dezordine, pentru k sunt mai stiluri care nu se potrivesc in cazul unei formatii ca morcheeba si cred per total k vrea sa fie mai mult o convingere (avanpremiera) ca vor mai exista albume ca "Big Calm", poate chiar mai bune.?!
... si daca tot am zis de melodia zilei, ei bine asta e:



aproape k am uitat... albumul se numeste "dive deep" :))

enjoy the ride:




P.S. si cel mai ... si cel mai mult imi place Blindfold:



daca ai ajuns sa citesti sau sa vezi ce e scris pana aici... multumesc?!?

buuun

.... sunt mandru sa spun k in sfarsit o sa fac si eu scoala de soferi... si am cautat... preturi, conditii, intervale orare si tot felu de chestii de genu asta. In Bucuresti cea mai ieftina este 720 si conduci un matiz. Acum daca stau sa ma gandesc k taxa la medicina e 3400 pe an, pot sa zic k ma cam kak io pe scoala de soferi si pe acesti maistri care o sa ma invete sa ce???... gaozari prosti!!!... asa k o sa ma duc la cine am stabilit din timp si cum era planul initial. Cat de gaozar poti fi, sa ceri 800 pe scoala de soferi pe dacia 1310???... muist cordit!!!

poze v 2.02

cateodata... ceva ne uneste

... ce au in comun: Kafka, Camus, Moliere, Orwell, Pope, Modigliani, Cehov, Gorki, Keats, Bronte, Corbiere, Lawrence (D.H.), Thomas (D), Goetz, Paganini, Richelieu (da... ala la care te gandesti), Chopin...???!!!... ei bine.... TBC ... toti au avut si au murit (mai mult sau mai putin :)) ) de tbc

"sexul vinde" sau "sexul se vinde" ???

"Dintre toate tipurile de prostitutie, cea pe care o practica femeile care isi vand trupul mi se pare cea mai onesta. Pentru mine, prostituatele sunt maestri spirituali care au inteles de multa vreme ca omul nu e corpul, care au decis sa nu se identifice cu carnea si oasele lor, ci au hotarat sa se foloseasca de el pentru atingerea unor scopuri pragmatice. Mult mai tragica mi se pare prostitutia zilnica pe care suntem nevoiti sa o practicam pentru a ne asigura painea, prostitutia care ne transforma in subordonati lingusitori si in curve de lux aflate in slujba banului si a puterii"

Harris Wallmen, redactor-sef "Photo"


Acesta este editorialul numarului 33 al revistei PHOTO in care este prezentat albumul de fotografie al lui Erdal Kinaci. Ei bine, nenea asta a stat cateva luni intr-un bordel (din Turcia) si a facut poze...



070 by *erdalkinaci on deviantART


061 by *erdalkinaci on deviantART


067 by *erdalkinaci on deviantART


050 by *erdalkinaci on deviantART


062 by *erdalkinaci on deviantART


141 by *erdalkinaci on deviantART


146 by *erdalkinaci on deviantART



P.S. daca vreti sa vedeti mai multe poze... pe alte teme...mult mai reusite click aici

need for speed 2009 aka pro street racer

genti si campanie electorala

1. astazi la scoala am vazut o tipa, care avea geanta dinaia mare... adica MARE, asa cum se poarta acum... bineinteles fiecare pitzipoank incearca sa o intreaca pe alta luandu-si una si mai mare. Ei bine... tipa de azi le-a depasit pe toate... avea geanta mai mare k rucsacu meu. Nu ma supar?!... faza care nu o inteleg este de ce mai avea una legata de bareta ... acelasi model numai k mai mica... prima data am crezut k e a alta , probabil a unei prietene... daaar nu .... era a ei.. in aia tinea cheile
Io cred, "parerea mea" (cum spun unii retardati) , de fapt sunt sigur k e total idioata si nu-mi vine sa cred k am scris asa de mult de ea

2. Astia cu campania lor electorala, m-au facut sa inteleg k, TOTI, "ne-am saturat" de cat ne-au furat si acum e randul ALTCUIVA. Daca vede cineva un poster de campanie.... mai normal, in sensul "bah, pick me!!!", sa-mi zica si mie

Chewbacca

cine il mai tine minte pe Chewbacca???... deeeci,... ioOOO am o colega in serie care seamana perfect cu Chewbacca. i shit you not. as vrea sa va arat o poza cu ea dar imi e frica, ca poate se recunoaste... singura?!

... back home

... there's no place like home... era o vorba... cred k un labar a zis-o?! M-am intors in bucuresti cu b mic si totul e exact ca inainte sa plec... bine, nici nu ma asteptam sa gasesc altceva dar ma ateptam sa ma uit io altfel... nu ma uit "mai" altfel decat cu mai putina rabdare ca inainte. Intotdeauna o sa preciez coada la cartele de metrou (aia din zilele de luni si marti care urmeaza unei vacante), intotdeauna apreciez muia din fata mea de la coada de la magazin care plateste in bonuri de masa si mai trebuie sa ia ceva de 0,75 RON... "Aoleu! ce sa iau? ce sa iau? ce-o sa ma fac?"... probabil k o sa mori batuta?! intotdeauna o sa apreciez traficul care e din ce in ce mai rau si claxoanele total inutile... ieri l-am vazut pe unu' care a taiat 2 benzi ca s-o ia la stanga pe o straduta si ceilalti l-au claxonat (evident)... el s-a intors dupa vreo 20 de secunde... depasind pe contrasens ca sa se asigure k si el v-a fi auzit si ascultat. si culmea k a fost?!! O babuta la metrou i s-a parut k fata din fatza ei urca prea incat scarile asa k a impins-o si i-a dat si una dupa ceafa. aaa... daaaa... o sa apreciez intotdeauna termenul de "acasa".

...cat despre iesirea mea la mare?!... a fost misto dar putin... mai aveam nevoie de vreo 2 sapt k sa ma ..."descarc" :))

melodia zilei:The Doors - LA Woman

poze v2.01